Chestionar pentru identificarea stilului de atașament la adulți (Bartolomew şi Horowitz, 1991)

cuplu la o cafeaUrmătoarele afirmaţii sunt descrierile a 4 stiluri generale de atașament și relaţionare. Vă rog citiţi fiecare descriere cu atenţie și acordaţi pentru fiecare afirmaţie un număr de la 1 la 7, în funcţie de cât de mult vă caracterizează aceasta pe dumneavoastră: 1 înseamnă “nu mă caracterizează deloc”, iar 7 înseamnă “mă caracterizează foarte mult”.

  1. Este uşor pentru mine să mă apropii emoţional de alte persoane. Mă simt confortabil să depind de ceilalţi şi aceştia să depindă de mine. Totuşi, nu mă deranjează să fiu singur/ă sau să nu fiu acceptat/ă de alte persoane.
  2. Mă simt ușor inconfortabil să mă apropii de ceilalți. Îmi doresc relații apropiate emoțional, dar mi se pare dificil să depind de alții sau să am încredere completă în ei. Uneori mă tem să nu fiu rănit/ă dacă îmi permit să fiu prea aproape emoțional de alții.
  3. Vreau să fiu cât mai apropiat/ă sufleteşte de ceilalţi, dar de obicei aceştia sunt mai puţin deschişi decât îmi doresc eu. Nu mă simt bine dacă nu sunt într-o relaţie intimă. Câteodată mă gândesc cu îngrijorare că ceilalţi mă valorizează mai puţin decât îi apreciez eu.
  4. Mă simt bine să nu fiu apropiat/ă afectiv de alţii. Pentru mine, este foarte important să fiu independent/ă şi să mă bazez doar pe mine. Prefer să nu depind de alţii şi ceilalţi să nu depindă de mine.

Interpretare:

Cel mai mare punctaj acordat vă arată stilul de atașament predominant. Prima afirmație se referă la stilul de atașament sigur, a doua la stilul de atașament înfricoşat, a treia la stilul preocupat, iar ultima la stilul evitant.

 Atașamentul poate fi considerat prima legătură emoțională pe care copilul o stabilește cu mediul. J. Bowlby a dezvoltat acest concept de ataşament cu privire la relaţia afectivă primară stabilită între copil şi mama sa. Mary Ainsworth a identificat – la copii – 3 tipuri de ataşament pornind de la un experiment numit „paradigma străinului”, cărora le-a adăugat ulterior pe al patrulea: evitant, securizant, anxios și confuz.

Există o strânsă corelație între stilul de ataşament al copilului şi cel al adultului și, pornind de la aceasta, au fost descrise patru stiluri de ataşament la adult: sigur, anxios-preocupat, înfricoşat şi evitant.

Stilul de atașament influențează modalitatea de-a intra în relații, inclusiv în cele de cuplu, iar cercetătorii au constat că există o corelație între tipul de atașament și satisfacția în relația de cuplu: persoanele ce au un stil de ataşament sigur experimentează o mai mare satisfacţie în relaţiile de cuplu comparativ cu celelalte ce au alte stiluri de ataşament, iar cele cu stil preocupat nu rup relaţiile de cuplu, chiar dacă sunt nesatisfăcătoare.

Chiar dacă bazele stilului de atașament sunt așezate în copilărie, noi îl putem schimba prin întâlniri semnificative, experienţe pozitive, dezvoltare personală, autocunoaştere, orientare spirituală, psihoterapie.

Bibliografie:

  1. Bartholomew K., Horowitz L.M., Attachment styles among young adults: a test of a four-category model, J. Pers. Soc. Psychol. 61 (2): 226–44, 1991
  2. Stancu, Ioana, Mecanismele intimității în relația de cuplu. Evaluare și intervenție, Ed. Sper, București, 2011

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s