Cum poate fi conceput un copil într-un cuplu care se opune inconştient concepţiei


Într-un cuplu care se opune inconştient concepţiei, cele două inconştiente ale celor doi pot comunica astfel: ”De-abia ne ţinem în viaţă unul pe celălalt, nu avem resurse pentru o altă viaţă!” În această situaţie concepţia poate fi realizată doar dacă unul dintre inconştientele celor doi îl invită pe celălalt la un alt-fel de dialog:

– Îţi propun să ne gândim împreună ce ar fi totuşi dacă… Oare s-ar putea? Oare n-am putea găsi noi resurse psihice şi pentru un altul?

Doar într-un astfel de moment, doar într-o astfel de comunicare există posibilitatea de a crea spaţiul psihic inconştient şi apoi conştient ca o altă viaţă să poată apărea.

Advertisement

De ce unii oameni au blocaje în învăţarea limbilor străine


O limbă străină este un limbaj. Diferit de cel iniţial: limba maternă. A putea să vorbeşti o limbă străină înseamnă să poţi să-ţi permiţi traduceri, dintr-un limbaj în altul.

Dacă în inconştient există multe zone conflictuale, înseamnă că există părţi care nu-şi permit să vorbescă una în limbajul celeilalte, adică părţi care nu se pot lăsa vazute, înţelese de către alte sisteme, ca un prim pas către găsirea unui limbaj comun.

În limbajul inconştientului, blocajul învăţării unei limbi străine poate însemna existenţa a atâtor zone conflictuale încât a introduce o nouă zonă de opoziţie (limba străină) faţă de cea care ţine împreună toate zonele conflictuale ar fi extrem de insecurizat.

De ce au nevoie terapeuţii de analiză personală. Un punct de vedere


Dacă terapeutul nu este consistent analizat, adică nu şi-a realizat o analiză personală profundă, atunci relaţia care se creează între el şi clienţii lui este una ca oricare alta din realitate, una în care sunt potriviri şi nepotriviri de scenarii inconştiente, una în care clienţilor le e mai bine sau mai puţin bine, una în care se derulează o dinamică rezultată din interacţiunea aspectelor conştiente sau inconştiente ale celor doi participanţi la relaţie. Din această relaţie, clientul poate să-şi extragă sensuri pentru sine, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcţie de jocul dintre aspectele conştiente şi cele inconştiente activate în câmpul relaţional. Dar această relaţie, având un mare grad de inconştient, nu are cum să fie vindecătoare pentru client decât până la un punct. Cât de aproape este acest punct de ceea ce-şi doreşte clientul de la procesul terapeutic depinde, în această situaţie, de cât de intuitiv este terapeutul.  Pentru că numai intuiţia poate ajuta acolo unde conştientul este confuz.