Spre deosebire de orgasmul bărbatului, care este oarecum automat, fiind asociat cu ejacularea, astfel încât anorgasmia masculină este o condiție foarte puțin întâlnită, orgasmul femeii presupune, în cele mai multe situații, anumite condiții pentru a putea fi realizat: experiență sexuală, maturizare senzuală, obișnuința cu partenerul, existența preludiului sau a unui nivel ridicat de excitație înainte de actul sexual propriu-zis, o anumită stare fiziologică și psihică. Femeia ajunge așadar mai greu la orgasm decât bărbatul, dar ea se poate lăuda cu două tipuri de orgasm, chiar trei, dacă îl luăm în calcul și pe cel care rezultă din combinarea primelor.

În trecut se punea problema supremației unuia sau altuia dintre cele două tipuri de orgasme feminine. Pentru S. Freud, doar femeile mature psihic puteau ajunge la orgasm vaginal, celor infantile rămânându-le să se bucure de cel clitoridian. În prezent, această discuție despre supremație este depășită, ambele tipuri de orgasme fiind considerate foarte bune.

Orgasmul clitoridian, numit și ”extern”, pentru că e resimțit mai degrabă ca superficial, la suprafața pielii, are ca puncte declanșatoare terminațiile nervoase de la nivelul clitorisului. Impulsurile nervoase create aici sunt apoi transmise prin nervii aparținând plexului rușinos la nivelul centrilor nervoși conducători, luând naștere senzații de plăcere ”punctuale”. Când acestea ating o anumită intensitate, apar contracțiile ritmice ale mușchiului pubo-coccigian: 8-14 contracții ce se succed la intervale de aproximativ 0.8 secunde. Acestea sunt asociate cu o serie de modificări fiziologice, dintre care mai evidente sunt accelerarea ritmului cardiac și respirator. Astfel este resimțit, din punct de vedere fiziologic, orgasmul clitoridian. Ce se întâmplă cu femeia în timpul orgasmului clitoridian, din punct de vedere psihic, e mai greu să realizăm în descrieri generale, pentru că fiecare femeie e unică și are modalități specifice de a-și trăi orgasmul. Autorii care se încumetă totuși să pună în cuvinte trăirile orgasmice feminine, vorbesc de existența unor senzații ”ascuțite”, intense, de descărcare, în timpul acestui orgasm.

Orgasmul vaginal are ca și puncte sensibile declanșatoare receptorii de la nivelul vaginului (printre care punctul G) și colului uterin. Impulsurile nervoase descărcate de aici sunt transmise prin intermediul nervului pelvian și plexului hipogastric la centrii nervoși conducători. Aici iau naștere senzații de plăcere, care, când ating o anumită intensitate, declanșează contracții ritmice la nivelul uterului și organelor bazinului. Senzațiile asociate orgasmului vaginal sunt resimțite ca fiind foarte intense și cuprinzând vaginul, uterul, organele bazinului și chiar organele abdominale. Ceea ce trăiește femeia însă în sufletul ei în timpul orgasmului vaginal este, la fel ca și în cazul celui clitoridian, greu de pus în fraze generalizante: fericire, pierdere, împăcare, relaxare totală, dăruire, liniște, … .

Bibliografie:

Leleau, G, Cartea dorințelor, Ed. Trei, București, 2006