Tag: scheme dezadaptative

Lucrul terapeutic cu schemele psihice din domeniul autonomiei şi performanţei deficitare: dependenţă/incompetenţă, vulnerabilitate la vătămare sau boală, interdependenţă/sine infantil şi eşec

On By emailioanaIn PsihoterapieLeave a comment

lipsa independentei

1. Schema dependenţă/incompetenţă
Descrierea schemei Conţine convingerile de dependenţă şi incompetenţă asociate cu amintirile aferente lor; se formează prin frustrarea nevoii din copilărie de autonomie şi performanţă.
Convingerea fundamentală a schemei Convingerea că persoana nu e capabilă să se descurce în viaţa cotidiană (incompetenţă) şi că are nevoie de o alta care s-o ajute cu responsabilităţile proprii (dependenţă).
Cauzele formării schemei
  • Părinţii nu au susţinut suficient independenţa copilului;
  • Relaţia de dependenţă cu o persoană importantă (unul dintre părinţi, de obicei);
  • Părinţii nu au susţinut dezvoltarea abilităţilor necesare vieţii de zi cu zi.
Caracteristicele persoanelor cu această schemă

 
  • Nu au încredere în sine;
  • Sunt foarte stresaţi când e nevoie să se confrunte cu schimbări;
  • Creează relaţii de dependenţă cu ceilalţi;
  • Cer ajutorul celorlalţi mai des decât cei care nu au această schemă;
  • Cer sfaturi cu privire la propriile decizii;
  • Au dificultaăţi în a lua decizii;
  • Au dificultăţi când trebuie să realizeze ceva independent;
  • Pot resimţi anxietate, panică, fobii, somatizări;
  • Pot să aibă un comportament compensatoriu refuzând să se bazeze pe alţii, însă cu un mare consum energetic interior.
Scopuri terapeutice pentru clienţii cu această schemă
  • Dezvoltarea încrederii în sine;
  • Reducerea dependenţei de alţi oameni;
  • Depăşirea evitării de către client a implicării în sarcini pe cont propriu.
Strategii terapeutice bazate pe relaţia terapeutică
  • E necesar ca terapeutul să fie atent astfel încât clientul să nu devină dependent de sine;
  • Terapeutul trebuie să suporte un oarecare grad de dependenţă la începutul terapiei iar apoi să încurajeze independenţa clientului.
Strategii terapeutice bazate pe aria cognitivă

 
  • Modificarea la client a ideii că are nevoie de ceilalţi pentru a se descurca;
  • Clarificarea cognitivă a costurilor relaţiilor de dependenţă;
  • Utilizarea strategiilor cognitive de creştere a motivaţiei clientului pentru independenţă.
Strategii terapeutice bazate pe aria experienţială
  • Confruntarea, în plan imaginar, cu părintele supraprotector, pentru ventilarea furiei faţă de acesta;
  • Întărirea părţii de adult sănătos din interiorul clientului;
  • Exersarea în plan imaginar a abordării diverselor situaţii cotidiene.
Strategii terapeutice bazate pe aria comportamentală
  • Învăţarea şi aplicarea unor tehnici de reducere a anxietăţii;
  • Realizarea în realitate a unor sarcini comportamentale de gestionare a unor probleme de viaţă curente (în cabinet, prin intermediul jocului de rol sunt exersate abilităţile necesare).
Concluzii Deoarece scopul intervenţiei terapeutice este creşterea independenţei clienţilor cu această schemă, accentul cade pe tehnicile comportamentale de implementare în realitate a progreselor realizate în context terapeutic.
2. Schema vulnerabilitate la vătămare sau boală
Descrierea schemei Conţine convingerea că oricând un eveniment catastrofic se poate întâmpla, împreună cu amintirile care au stat la baza formării acestei idei.
Convingerea fundamentală a schemei Convingerea că o catastrofă se poate întâmpla în orice moment.
Cauzele formării schemei ·        Evenimente traumatice în perioada de formare şi dezvoltare a personalităţii;

·        Părinţi care au această schemă şi o transmit prin educaţie copiilor lor.
Caracteristicele persoanelor cu această schemă

 

 ·        Se descurcă în sarcini cotidiene;

·        Au o teamă majoră că evenimentele intens negative pot apărea: boli, accident, faliment etc.;

·        Emoţie predominantă: anxietatea;

·        De obicei evită situaţiile pe care le consideră a avea un potenţial periculos;

·        Unele persoane pot adopta un comportament compensatoriu foarte riscant.
Scopuri terapeutice pentru clienţii cu această schemă ·        Ajutarea clienţilor să evalueze mai realist posibilitatea declanşării evenimentelor catastrofale;

·        Creşterea încrederii clienţilor în abilitatea lor de a gestiona evenimentele negative.
Strategii terapeutice bazate pe relaţia terapeutică ·        Atitudine suportivă, de susţinere a clientului că se poate descurca în diverse situaţii de care îi este teamă.
Strategii terapeutice bazate pe aria cognitivă

 

 ·        Clarificarea dezavantajelor stilului de viaţă generat de o asemenea convingere;

·        Explorarea cognitivă a posibilităţii de apariţie a evenimentelor catastrofale;

·        Explorarea cognitivă a abilităţii clienţilor de a gestiona evenimentele de care se tem.
Strategii terapeutice bazate pe aria experienţială ·        Abordarea posibilelor traume;

·        Repetiţii, în plan imaginar, a gestionării unor situaţii din categoria celor care le inspiră teamă clienţilor;

·        Exersarea, în plan imaginar a modului de adult sănătos care ajută copilul speriat să se descurce în diverse situaţii.
trategii terapeutice bazate pe aria comportamentală ·        Învăţarea unor tehnici de control a anxietăţii;

·        Expunerea graduală la un stil de viaţă mai puţin limitativ.
Concluzii Ca şi în cazul schemei anterioare, e important ca stilul de viaţă evitant să fie înlocuit cu unul mai direct, de confruntare cu diverse situaţii.
3. Schema interdependenţă/sine infantil
Descrierea schemei Schemă psihică rezultată din frustrarea nevoii de autonomie şi performanţă ce conduce la o identitate neclară şi la un sentiment de gol interior; persoanele care conţin această schemă sunt de obicei într-o relaţie fuzională cu unul dintre părinţi.
Convingerea fundamentală a schemei 1.        Convingerea că nici una dintre cele două persoane interdependente nu poate supravieţui separării;

2.        Convingerea că persoanele care o conţin nu ştiu cine sunt.
Cauzele formării schemei
  • Relaţie de dependenţă, fuzională cu una dintre părinţi.
  • Părinţi foarte autoritari, ce au determinat prin acest stil un foarte slab contact cu sinele autentic la copiii lor.
Caracteristicele persoanelor cu această schemă

 

 ·        Identitatea lor se pierde în identitatea persoanelor cu care sunt în interdependenţă;

·        Simt că nici una din persoanele din relaţia fuzională nu va supravieţui separării;

·        Se pot simţi copleşiţi şi sufocaţi de persoana cu care au o relaţie de dependenţă;

·        Nu ştiu cine sunt, ce preferinţe, ce nevoi, ce interese.
Scopuri terapeutice pentru clienţii cu această schemă ·        Ajutarea clienţilor să intre în contact cu sinele lor real: nevoi, preferinţe, opinii, emoţii;

·        Stabilirea limitelor în relaţiile de dependenţă.
Strategii terapeutice bazate pe relaţia terapeutică Relaţie terapeutică nici prea apropiată, nici prea distantă.
Strategii terapeutice bazate pe aria cognitivă

 

 ·        Identificarea cognitivă a propriilor preferinţe, opinii, nevoi;

·        Investigarea avantajelor şi dezavantajelor de a avea un stil de viaţă distinct;

·        Clarificarea asemănărilor şi deosebirilor faţă de persoanele de dependenţă.
Strategii terapeutice bazate pe aria experienţială ·        Facilitarea contactului cu propriile emoţii şi nevoi;

·        Clarificarea relaţiei cu figura parentală interdependentă şi realizarea separării psihice de aceasta;

·        Retrăirea în plan imaginar a evenimentelor din copilărie în care clientul a fost împiedicat să se poziţioneze şi oferirea posibilităţii de exprimare acum, în prezent, cu scopul validării copilului interior şi întăririi contactului cu sine.
Strategii terapeutice bazate pe aria comportamentală ·        Realizarea de sarcini de autocunoaştere, de exemplu explorarea preferinţelor: filme preferate, muzică, activităţi, cărţi preferate etc.;

·        Realizarea de către clienţi a unor liste cu ceea ce le place şi ce nu, pentru diverse domenii.
Concluzii Pentru această schemă, clienţii e necesar să-şi dezvolte contactul cu sine şi să înveţe să se delimiteze de ceilalţi, în relaţiile cu semenii.
4. Schema psihică eşec
Descrierea schemei Schemă rezultată din frustrarea nevoii de autonomie şi performanţă, ce conduce la senzaţia subiectivă de eşec în viaţă, în general sau doar în anumite domenii ale vieţii.
Convingerea fundamentală a schemei Cei care conţin această schemă au convingerea că vor avea eşec în ceea ce întreprind pentru că nu sunt la fel de capabili ca alţi oameni (în domenii legate de bani, statut social, sport, şcoală etc.).
Cauzele formării schemei ·        Lipsa de validare în copilărie;

·        Standarde nerealiste fixate de persoanele cu autoritate, ce au generat fie eşecuri, fie anxietate foarte mare interpretată ca fiind generată de lipsa de abilităţi;

·        Identificarea inconştientă cu o persoană respinsă de sistemul familial.
Caracteristicele persoanelor cu această schemă

 

 ·        Autosabotarea succesului;

·        Evitarea implicării în sarcini;

·        Comportamente supracompensatorii de implicare excesivă în diverse activităţi (supracompensatorii pot fi oameni de succes, dar care se simt ca nişte impostori în interior);

·        Se simt întotdeauna mai puţin capabili sau cu mai puţin succes decât cei cu care se compară;

·        Autosabotorii ajung real să se confrunte cu multe eşecuri.
Scopuri terapeutice pentru clienţii cu această schemă ·        Creşterea stimei de sine;

·        Dezvoltarea unor abilităţi (acolo unde există deficit).
Strategii terapeutice bazate pe relaţia terapeutică ·        Terapeutul oferă un model sănătos de abordare a muncii;

·        Terapeutul e nevoie să ofere structură, să-i susţină realizările şi

să-i recunoască meritele clientului.
Strategii terapeutice bazate pe aria cognitivă ·        Conştientizarea realizărilor şi abilităţilor.
Strategii terapeutice bazate pe aria experienţială Retrăirea în plan imaginar a situaţiilor frustrante din copilărie pentru:

·        a ventila furia faţă de autoritatea care i-a invalidat;

·        înţelegerea faptului că eşecul s-a datorat fie atitudinii critice a celorlalţi, fie că nu a fost un real eşec, ci doar a fost interpretat astfel.
Strategii terapeutice bazate pe aria comportamentală Înlocuirea strategiilor dezadaptative de coping (evitarea sarcinilor, implicarea excesivă sau autosabotajul) cu comportamente mai sănătoase: confruntarea cu sarcinile, fixarea de scopuri realiste şi acţionarea în realitate pentru atingerea lor.
Concluzii În lucrul cu această schemă e important să susţinem clienţii pentru a putea să acţioneze mai eficient în domeniile vieţii lor caracterizate prin eşec.

 

Bibliografie:
Fontaine, O, Fontaine, Ph., Ghid clinic de terapie comportamentală şi cognitivă, Ed. Polirom, Iaşi, 2008
Yalom, Irvin, Darul psihoterapiei, Ed. Veilant, Bucureşti, 2002
Young, E. Jeffrey, Klosko, S. Janet, Weishaar, E. Marjorie, Terapia centrată pe scheme cognitive

 

Advertisement

Scheme dezadaptative precoce. Domeniul hipervigilenţă şi inhibiţie

On By emailioanaIn PsihoterapieLeave a comment

hipervigilenta

A cincea categorie a schemelor dezadaptative timpurii (şi ultima) este cea a hipervigilenţei şi inhibiţiei. Aceste persoane provin din familii în care munca, datoria, controlul, perfecţionismul sunt supravalorizate. Toate aspectele subsumate muncii şi datoriei sunt valorizate, iar relaxarea, distracţia, hobby-urile sunt minimalizate sau chiar depreciate. Copiii care cresc în astfel de familii devin inhibaţi, anxioşi, perfecţionişti, critici, pesimişti, veşnic tensionaţi. Convingerile pe care şi le formează privilegiază datoria, pe ”trebuie” şi resping libertatea de-a simţi şi de-a fi în multiple moduri.

Schemele acestui domeniu sunt:

  1. Negativism/pesimism: convingerea că evenimentele negative sunt dominante în viaţă comparativ cu cele pozitive, precum şi sentimentul că nu avem control asupra primelor şi, prin urmare, este firească o anumită pasivitate.
  2. Inhibiţie emoţională/autocontrol crescut: convingerea că autocontrolul este primordial în viaţă pentru a evita respingerea celorlalţi şi sentimentul de ruşine ca urmare a dezvăluirii de sine. Sunt inhibate în special exprimarea furiei, a emoţiilor pozitive, a comunicării propriilor sentimente. Persoanele sunt centrate pe raţional şi pe inhibarea emoţionalului.
  3. Standarde nerealiste/exigenţe înalte: convingerea că lucrurile trebuie întotdeauna făcute perfect. Aceste persoane au interiorizat standarde înalte în majoritatea domeniilor vieţii, neîndeplinirea lor fiind asociată cu sentimente puternice de nemulţumire de sine.
  4. Pedepsire: convingerea că oamenii ar trebui să facă totul perfect asociată cu o puternică intoleranţă la greşelile proprii şi ale celorlalţi. Din această categorie fac parte persoanele foarte critice care nu admit că oamenii nu au cum să fie perfecţi.

Toţi cei care îşi construiesc scheme specifice acestui domeniu sunt caracterizaţi de o crescută tensiune psihică, care le afectează sănătatea, eficienţa şi calitatea relaţiilor apropiate. Sunt oameni veşnic nemulţumiţi de ei înşişi şi de alţii, de viaţă în general. Sunt cei care nu pot să se bucure de viaţă, care nu-şi permit decât arareori să se relaxeze, să nu facă nimic, să se distreze, să existe doar.

Bibliografie:
Fontaine, O, Fontaine, Ph., Ghid clinic de terapie comportamentală şi cognitivă, Ed. Polirom, Iaşi, 2008

Scheme dezadaptative precoce. Domeniul dependenţa de altii

On By emailioanaIn PsihoterapieLeave a comment

dependenta de altiiA patra categorie a schemelor dezadaptative timpurii este cea a dependenţei de alţii. Persoanele care au convingeri subsumate acestei categorii se focalizează excesiv pe satisfacerea nevoilor şi dorinţelor celorlalţi, în detrimentul celor personale. Motivaţia pentru o astfel de centrare se află de obicei în dorinţa de a primi acceptarea sau valorizarea celor din jur sau în frica de respingere şi abandon. Cei care îşi construiesc astfel de motivaţie au crescut de regulă în familii în care au simţit că dragostea primită este oferită condiţionat, dacă mai întâi oferă părinţilor satisfacţie în satisfacerea nevoilor acestora.

Schemele acestui domeniu sunt:

  1. Subjugarea: convingerea că trebuie să te supui controlului celorlalţi pentru a evita furia sau respingerea acestora.
  2. Sacrificiu de sine: centrarea excesivă şi voluntară asupra nevoilor celorlalţi, cu propriile costuri. Esenţa acestui comportament îţi găseşte explicaţia tot în frica de respingere sau în nevoia de acceptare.
  3. Nevoia de aprobare: constă în căutarea exagerată a aprobării celorlalţi, ceea ce conduce la un dezvoltare deficitară a identităţii de sine. Stima de sine este dependentă, în această situaţie, de părerea celorlalţi.

Schemele acestui domeniu, dacă sunt dominante şi puternice în structura de personalitate, conduc la formarea unei tipologii dependente de personalitate, decentrată de sinele autentic şi centrată predominant pe ceilalţi, pe nevoile, dorinţele şi aşteptările acestora. Pentru acceptare şi valorizare. Pentru că persoana cu astfel de convingeri a interiorizat că valoarea ei depinde de acceptul celorlalţi şi că nu este valoroasă în sine, doar pentru că există ca fiinţă umană.

Bibliografie:
Fontaine, O, Fontaine, Ph., Ghid clinic de terapie comportamentală şi cognitivă, Ed. Polirom, Iaşi, 2008

Scheme dezadaptative precoce. Domeniul absenţa sau deficienţa limitelor

On By emailioanaIn PsihoterapieLeave a comment

fara limiteA treia categorie a schemelor dezadaptative timpurii este cea a absenţei sau deficienţei limitelor. Persoanele care îşi formează scheme specifice acestui domeniu au crescut de regulă în familii unde limitele sau regulile fie nu existau sau erau aplicate extrem de inconsecvent, fie limitele oscilau constant între un pol lax şi unul foarte rigid.

Cei care cresc într-un mediu de absenţă sau deficienţă a limitelor au de obicei un slab autocontrol, le este greu să-şi amâne plăcerea sau satisfacerea impulsurilor şi să urmărească cu consecvenţă îndeplinirea unor obiective, pe termen lung. Ei interiorizează nişte limite slabe care nu-i ajută să se delimiteze corect şi să-şi circumscrie spaţiul personal psihic solid şi realist. Eul lor este sau sub presiunea diverselor implusuri, stări, nevoi pe care nu ştiu să le gestioneze adecvat sau se gonflează, având aşteptări şi cerinţe nerealiste de la ceilalţi. De asemenea, au dificultăţi să-şi asume responsabilităţi şi să respecte drepturile celorlalţi. Scopurile pe care şi le formează nu sunt neapărat cele mai realiste, iar efortul pentru îndeplinirea acestora scade vertiginos după perioada de entuziasm iniţială.

Convingerile care se nasc într-un mediu cu limite deficiente sunt de genul: ”Totul mi se cuvine!” sau ”Îmi e imposibil să suport frustrarea dorinţelor!”. Aceste convingeri sunt acompaniate de o imagine neclară şi nerealistă de sine, precum şi de abilităţi scăzute de-a gestiona impulsurile proprii.

Schemele acestui domeniu sunt următoarele:

  1. Revendicare / Grandomanie : persoanele au convingerea că sunt superioare altor oameni şi că li se cuvin drepturi speciale.
  2. Autocontrol / Autodisciplină insuficientă: există sentimentul de incapacitate de a tolera frustrarea coroborat cu un comportament impulsiv.
Bibliografie:
Fontaine, O, Fontaine, Ph., Ghid clinic de terapie comportamentală şi cognitivă, Ed. Polirom, Iaşi, 2008
Jeffrey E. Young, Janet S. Klosko, Marjorie E. Weishaar, Schema Therapy: A Practitioner’s Guide, Editor Guilford Press, 2003

Scheme dezadaptative precoce. Domeniul lipsa autonomiei şi performanţei

On By emailioanaIn PsihoterapieLeave a comment

lipsa autonomieiA doua categorie a schemelor dezadaptative precoce identificate de J. Young este cea aparţinând domeniului lipsa autonomiei şi performanţei. Conţinând convingeri ce gravitează în jurul celor două teme, ele se formează de obicei în familii fie supraprotectoare, fie neglijente care nu încurajează autonomia şi încrederea în sine în afara acestora.

Persoanele care dezvoltă scheme din domeniul lipsa autonomiei şi performanţei rămân dependente de familia de origine, au dificultăţi în a-şi fixa obiective personale şi a se dezvolta ca entităţi competente şi autonome. În interiorul lor se structurează convingeri legate de sine care au ca notă comună incapacitatea de-a se descurca autonom şi de-a fi performante şi convingeri legate de viaţă şi ceilalţi, în care viaţa apare ca un constant pericol, iar ceilalţi ca fiind mai bine echipaţi pentru aceasta. Cei care dezvoltă scheme din acest domeniu se simt incapabili de-a trăi şi a se descurca singuri şi, de aceea, de multe ori se agaţă de alţii, construind relaţii fuzionale sau dependente, care să-i ajute să supravieţuiască.

Toate aceste convingeri din acest domeniu, precum şi din celelalte nu au legătură cu abilităţile reale ale persoanelor care le dezvoltă (deşi, convinegrile, odată structurate, influenţează şi abilităţile cu care corelează), ci cu felul cum respectivele persoane s-au simţit în multe dintre experienţele lor timpurii, precum şi cu modalitatea de-a decripta ceea ce au trăit.

Schemele acestui domeniu sunt următoarele:

  1. Dependenţă/incompetenţă: persoanele au convingerea că nu se pot descurca fără ajutorul celorlalţi; există un sentiment constant de neputinţă personală;
  2. Vunerabilitate: există sentimentul unui pericol iminent şi al neputinţei în faţa acestuia;
  3. Fuziune/personalitate infantilă: persoana are convingerea că nu va putea trăi fără ceilalţi;
  4. Eşec: convingerea că eşti sortit eşecului în diverse domenii de viaţă, că, orice ai face, tot nu va ieşi bine.
Bibliografie:
Fontaine, O, Fontaine, Ph., Ghid clinic de terapie comportamentală şi cognitivă, Ed. Polirom, Iaşi, 2008
Jeffrey E. Young, Janet S. Klosko, Marjorie E. Weishaar, Schema Therapy: A Practitioner’s Guide, Editor Guilford Press, 2003

Scheme dezadaptative precoce. Domeniul separare şi respingere

On By emailioanaIn PsihoterapieLeave a comment

separare si respingere in copilariePsihanaliştii postulează că experienţele din copilărie sunt foarte importante pentru structurarea personalităţii, dar şi pentru etiologia tulburărilor psihice. În analiza tranzacţională scenariul de viaţă se consideră că se formează în mica copilărie. Pentru terapeuţii nondirectivi convingerile fundamentale, ce fac parte din structura eului, au originea în experienţele timpurii ale persoanei. J. Young (2003), un psihoterapeut cognitivist de această dată, acordă aceeaşi valoare timpuriului în dezvoltarea personalităţii. El introduce termenul de scheme dezadaptative precoce, definite ca un cumul de convingeri bazale, puternic înrădăcinate, despre sine şi relaţiile cu ceilalţi, ce au originea în copilărie şi continuă să se dezvolte ulterior pe parcursul vieţii. Ele se originează în experienţele negative din copilărie şi, mai ales, în interpretarea pe care copilul o atribuie acestora. Frustrările nevoilor emoţionale ale copilului coroborate cu o teren personal predispozant conduc la închegarea unor convingeri care se vor dovedi dezadaptative pe parcursul vieţii. Acestea au un anumit grad de rigiditate şi generează stres emoţional pentru că împiedică exprimarea autentică de sine, acceptarea personală şi bunele relaţii cu ceilalţi. Deşi structurate în copilărie, ele sunt activate constant în diverse circumstanţe de viaţă, persoana comportându-se în prezent prin prisma unor semnificaţii extrase în trecut despre sine. E ca şi cum ar rămâne prizonieră într-un univers al copilăriei şi experienţelor frustrante de atunci. Activarea constantă a schemelor precoce antrenează mecanisme de a gestiona lucrurile, neadaptate prezentului, care, pe de o parte, au efecte defavorabile asupra adaptării iar, pe de altă parte, întăresc imaginea distorsionată despre sine şi lume.

J. Young identifică 3 mari categorii de scheme precoce, fiecare categorie având subsumate mai multe tipuri specifice de convingeri.

Prima categorie este cea a separării şi respingerii şi se construieşte în familiile care nu reuşesc să satisfacă nevoile de acceptare, respect şi siguranţă ale copiilor. Persoanele care experimentează frustrări la acest nivel vor avea mai târziu dificultăţi în a realiza legături strânse şi satisfăcătoare cu ceilalţi.

Schemele domeniului separare şi respingere sunt următoarele:

  1. Deprivare sau carenţă emoţională: persoana îşi construieşte convingerea că ceilalţi nu vor putea să-i acorde dragostea, protecţia şi înţelegerea de care are nevoie.
  2. Abandon / Instabilitate: persoana are sentimentul că cei apropiaţi vor sfârşi prin a o abandona.
  3. Neîncredere / Abuz: persoana are convingerea că, într-un final, ceilalţi vor profita de ea, îi vor face rău intenţionat, o vor răni, minţi, abuza.
  4. Izolare socială / Înstrăinare: persoana are convingerea că este diferită de ceilalţi şi că nu poate face parte dintr-un grup.
  5. Imperfecţiune / Ruşine: persoana are sentimentul că este fără valoare şi, prin urmare, de neiubit. În prezenţa celorlalţi, sentimentul de ruşine este foarte puternic.

În concluzie, persoanele care au experimentat sentimente de respingere, neacceptare, lipsă de respect pentru ceea ce sunt ele în esenţa fiinţei lor vor dezvolta una sau mai multe dintre convingerile enumerate anterior, cu efecte dezadaptative mai ales pe latura relaţională a vieţilor proprii.

Bibliografie:
Fontaine, O, Fontaine, Ph., Ghid clinic de terapie comportamentală şi cognitivă, Ed. Polirom, Iaşi, 2008
Jeffrey E. Young, Janet S. Klosko, Marjorie E. Weishaar, Schema Therapy: A Practitioner’s Guide, Editor Guilford Press, 2003