Cine sunt eu dacă încerc sa-mi forţez sentimentele şi nu mai trebuie sa mai ştiu ce simt cu adevărat, ce vreau, ce am nevoie şi de ce? Pot să-mi cer performanţe mari în muncă, în sport, în viaţa de zi cu zi. Dar dacă vreau sa mă silesc la sentimente (fie cu sau fără ajutorul alcoolului, drogurilor sau medicamentelor), mai devreme sau mai târziu mă voi confrunta cu urmările autoamăgirii. Ma reduc la o mască şi nici nu ştiu cine sunt cu adevărat. Pentru că sursa acestei cunoaşteri se găseşte în sentimentele mele adevărate, care concordă cu experienţele mele. Şi păzitorul acestor experienţe este trupul meu. Amintirile lui.

Alice Miller, Revolta trupului, Ed. Nemira, Bucureşti, pg.119