Interiorizăm, adânc în sinea nostră, felul în care persoanele semnificative s-au raportat la noi. Dacă ne-au susţinut, valorizat purtăm în noi vocile lor blânde care ne susţin şi ne valorizează în continuare. Dacă acestea ne-au criticat, blamat şi comparat o să facem şi noi astfel în prezent, aproape fără să ne dăm seama.

Noi, oamenii, facem constant şi lucruri bune şi mai puţin bune. Dacă am fi atenţi la ceea ce ne spunem în sinea noastră am sesiza atât ”aliaţii”, cât şi ”inamicii” pe care îi purtăm cu noi. Aceştia sunt interiorizări a ceea ce ni s-a spus atât în momentele bune, cât şi în cele mai puţin reuşite. Au o funcţionare automată şi de multe ori inconştientă, dar, vestea bună e că pot fi reprogramaţi să funcţioneze mai constructiv pentru noi, dacă devenim conştienţi de felul în care şi cum ne influenţează.

Pentru a ne conştientiza ”inamicii” interni e important să sesizăm ce ne spunem când realizăm ceva valoros de care avem tendinţa să ne bucurăm şi să fim mândri. Dacă ne bucurăm, ne felicităm şi suntem mândri, atunci conţinem mai degrabă ”aliaţi”, dacă însă ne limităm bucuria prin îndemnuri la modestie sau comparaţii din care ieşim în postura inferioară, atunci am interiorizat paternuri sabotoare.

Aşa cum vom asculta ceea ce ne spunem când ne este bine, vom fi atenţi şi la mesajele pe care ni le transmitem când nu obţinem ce ne-am dorit, când rezultatele nu sunt mulţumitoare. S-ar putea să auzim devalorizare, critică sau susţinere şi suport. Dacă ne încadrăm în primele situaţii vom şti că ceva din interiorul nostru ne este potrivnic.

Unii oameni se sabotează la bine şi nu se lasă să se bucure de ceea ce au realizat, alţii s-au obişnuit să se prindă oarecum ”la colţ” şi să se atace când le e mai rău, iar alte persoane nu scapă nici o ocazie de-a se simţi rău, atenuându-şi până la dispariţie stările bune şi amplificându-şi cât mai mult momentele mai puţin fericite.

Aceste paternuri de raportare la sine au un specific derivat nu numai din momentul în care intră în acţiune, dar şi din felul în care se desfăşoară: putem avea voci devalorizante, critice, care atenuează bucuria, care nu ne permit să ne bucurăm, care ne compară constant cu alţii etc. Toate acestea pot fi însă înlocuite cu altele mai sănătoase pentru noi din momentul în care am înţeles care sunt şi cum funcţionează. Tot ce trebuie să facem este să ne dezvoltăm atenţia internă pentru a surprinde când intră în acţiune şi să le spunem: ”Stop, de acum înainte aleg să mă valorizez aşa cum mi-aş fi dorit şi aşa cum vreau!” Apoi ne putem spune vorbe bune, care să ne ajute să creştem, care să ne susţină când avem nevoie şi să ne amplifice bucuria când este cazul.

Înlocuind ”inamicii” interni cu o atitudine de valorizare, constructivă vom schimba de fapt mecanismul automat de raportare la noi derivat din felul în care ceilalţi s-au poziţionat în trecut faţă de noi. Ne vom spune ceea ce ne-am fi dorit să ni se întâmple, vom realiza pentru propria persoană ceea ce cerem altora. Şi astfel vom şti sigur că cea mai apropiată persoană de la care să cerem valorizare nu este una din afara noastră, ci chiar propriul interior. Care poate să fie un aliat sau un inamic. În final, depinde de noi.