Relaţii sănătoase/relaţii dependente


cuplu ursuletiSchaeffer, Brenda (2009), psiholog şi psihoterapeut specializat în tratamentul adicţiilor şi în comunicare, face diferenţa între relaţiile de cuplu sănătoase şi cele adictive, descriind caracteristicile persoanelor în aceste două tipuri de relaţii. Conform acestei autoare, oamenii implicaţi în relaţii sănătoase:

  • permit afirmarea individualităţii
  • trăiesc un sentiment de contopire, dar şi de separare faţă de ceilalţi
  • aduc la suprafaţă ceea ce este mai bun în ei şi în ceilalţi
  • acceptă ideea sfârşitului unei relaţii
  • sunt receptivi la nou şi la schimbări
  • stimulează dezvoltarea celorlalţi
  • sunt capabili de a trăi intimitatea adevărată
  • se simt liberi să ceară în mod deschis ceea ce doresc
  • dăruiesc şi primesc
  • evită să-i domine sau să-i controleze pe ceilalţi
  • încurajează autonomia celorlalţi
  • îşi acceptă propriile limite, ca şi pe cele ale celorlalţi
  • învaţă să nu caute iubirea necondiţionată
  • acceptă şi respectă implicarea
  • au o stimă de sine ridicată
  • au încredere în amintirea celor iubiţi; le place solitudinea
  • îţi exprimă sentimentele în mod spontan
  • sunt dornici de apropiere şi dispuşi să rişte să devină vulnerabili
  • iubesc cu detaşare
  • îşi afirmă puterea personală şi egalitatea faţă de sine şi ceilalţi.

Pe de altă parte, oamenii implicaţi în relaţii adictive/dependente:

  • se simt adesea contopiţi cu celălalt
  • au dificultăţi în a stabili şi a menţine graniţe personale
  • au tendinţe masochiste
  • renunţă cu greu, chiar dacă relaţia are multiple dezavantaje
  • se tem de riscuri, schimbări, necunoscut
  • nu sunt atenţi la dezvoltarea lor personală
  • nu se simt confortabil într-o intimitate reală
  • joacă jocuri psihologice
  • dau pentru a primi ceva în schimb
  • încearcă să-i schimbe pe ceilalţi
  • sunt dependenţi de prezenţa celorlalţi
  • caută soluţii de la alţii pentru propriile probleme
  • pretind dragoste necondiţionată în timp ce oferă condiţionat (dar de multe ori nu sunt conştienţi de aceasta)
  • refuză implicarea sau sunt excesiv de implicaţi
  • aşteaptă constant valorizare de la alţii
  • se tem să nu fie abandonaţi în situaţii obişnuite
  • recreează în cuplu o atmosferă emoţională negativă familiară
  • îşi doresc apropierea dar nu se simt bine în intimitate.
Bibliografie:
Schaeffer, Brenda, Dragoste sau dependenţă? Cum să recunoşti iubirea sănătoasă, Ed. Trei, Bucureşti, 2009

Ancorele carierei


ancore carieraÎn anul 1993, Edgar Schein introduce conceptul de “ancore ale carierei”. Ulterior, acest termen devine foarte popular, mai ales în spaţiul serviciilor de orientare şi consiliere a carierei. Schein a definit ancora carierei unei persoane ca un domeniu de concepte proprii centrale, la care persoana respectivă nu ar renunţa nici dacă ar fi forţată să facă acest lucru. Ancorele carierei reprezintă un mix între unele dintre valorile personale cu idealul de viaţă, fragmente aptitudinale şi chiar de imagine şi stimă de sine. Ancorele descoperite de acest autor sunt următoarele:

  1. Competenţa managerială. Persoanele cu această ancoră vor şi se simt bine să-i conducă pe ceilalţi. Apreciază informaţia generalistă, integralistă şi multidisciplinară, în detrimentul celeia superspecializate. Ei consideră posturile sau joburile de specialişti doar ca pe nişte modalităţi de termen scurt de-a câştiga experienţă relevantă. Valorizează de asemenea avansarea, responsabilitatea, spiritul de conducere şi veniturile consistente. Sunt persoane care, din punct de vedere psihologic, au o nevoie de conducere a celorlalţi dezvoltată peste medie, precum şi abilităţi în această arie.
  2. Competenţa tehnică, funcţională. Aceşti oameni sunt doritori de a-şi dezvolta aptitudini şi cunoştinţe de specialist. Ei vor să performeze, să devină foarte buni într-un anumit domeniu. Construirea acestei ancore corelează cu un traseu şcolar şi de formare profesională în care s-a pus un accent crescut pe specializare.
  3. Siguranţa. Cei cu o ancoră de siguranţă sunt preocupaţi în principal de un mediu de muncă previzibil şi de încredere. Vor să aibă o funcţie şi un loc de muncă sigure. Această ancoră se dezvoltă predominant la persoanele care au fost confruntate cu nesiguranţă în mediul de viaţă. Ea poate fi însă şi rezultatul educaţiei primite, nu numai al învăţării prin experienţă. De exemplu, la noi în ţară încă suntem în situaţia în care mulţi tineri sunt învăţaţi, de către părinţii lor în special, că siguranţa locului de muncă este foarte importantă la un job, aceasta chiar în detrimentul unor alţi factori (venit, satisfacţie, evoluţie profesională). Această educaţie corelează evident cu ceea ce au trăit cei mai mulţi dintre părinţi înainte de 1989, când a avea un serviciu stabil era în firea lucrurilor, iar la acesta te adaptai cum puteai, în limitele prescrise de societatea restrictivă de atunci.
  4. Autonomie şi independență. Oamenii de acest gen iubesc libertatea, autonomia şi independenţa. Ei suportă greu constrîngerile, regulile şi autoritatea. Sunt persoane cu un indice crescut de nonconformism, ce valorizează la maxim beneficiile libertăţii.
  5. Creativitate. Aceste persoane sunt preocupate mult de actul creaţiei: ele vor să creeze produse, servicii, chiar organizaţii. Sunt persoane foarte creative, care valorizează şi vor să-şi valorifice creativitatea.
  6. Pură aventură. Ancora aceasta este specifică celor care văd viaţa, inclusiv cariera, ca pe o aventură, în care descoperi, te descoperi, te confrunţi cu obstacole, câştigi sau pierzi, dar niciodată nu stai pe loc.
  7. Servicii, dedicare. Persoanele acestea îşi aleg cariere prin care se pot dedica binelui celorlalţi. În termeni psihologici, spunem despre multe dintre ele că şi-au dezvoltat o structură de ”salvatori”, pe care au integrat-o ulterior în domeniul profesional.
  8. Integrarea stilului de viaţă. O întâlnim la cei care îşi doresc să păstreze un echilibru între muncă, familie, timp liber şi alte activităţi, astfel încât nici una dintre acestea să nu fie sacrificate în favoarea celeilalte.

Identificarea propriilor ancore ale carierei poate fi o resursă în construirea unei cariere satisfăcătoare. A şti ce valorizăm şi ce ne dorim în domeniul profesional ne ajută să facem alegeri satisfăcătoare pentru propria carieră. Iar marele beneficiu al acestor ancore este că sunt uşor de înţeles, reţinut şi chiar utilizat în practica managementului carierei proprii.

 Bibliografie:
  1. Schein, E. H. (1993). Career Anchors – Discovering your real values. London, Pfeiffer & Company.