În anul 1993, Edgar Schein introduce conceptul de “ancore ale carierei”. Ulterior, acest termen devine foarte popular, mai ales în spaţiul serviciilor de orientare şi consiliere a carierei. Schein a definit ancora carierei unei persoane ca un domeniu de concepte proprii centrale, la care persoana respectivă nu ar renunţa nici dacă ar fi forţată să facă acest lucru. Ancorele carierei reprezintă un mix între unele dintre valorile personale cu idealul de viaţă, fragmente aptitudinale şi chiar de imagine şi stimă de sine. Ancorele descoperite de acest autor sunt următoarele:

1. Competenţa managerială. Persoanele cu această ancoră vor şi se simt bine să-i conducă pe ceilalţi. Apreciază informaţia generalistă, integralistă şi multidisciplinară, în detrimentul celeia superspecializate. Ei consideră posturile sau joburile de specialişti doar ca pe nişte modalităţi de termen scurt de-a câştiga experienţă relevantă. Valorizează de asemenea avansarea, responsabilitatea, spiritul de conducere şi veniturile consistente. Sunt persoane care, din punct de vedere psihologic, au o nevoie de conducere a celorlalţi dezvoltată peste medie, precum şi abilităţi în această arie.
2. Competenţa tehnică, funcţională. Aceşti oameni sunt doritori de a-şi dezvolta aptitudini şi cunoştinţe de specialist. Ei vor să performeze, să devină foarte buni într-un anumit domeniu. Construirea acestei ancore corelează cu un traseu şcolar şi de formare profesională în care s-a pus un accent crescut pe specializare.
3. Siguranţa. Cei cu o ancoră de siguranţă sunt preocupaţi în principal de un mediu de muncă previzibil şi de încredere. Vor să aibă o funcţie şi un loc de muncă sigure. Această ancoră se dezvoltă predominant la persoanele care au fost confruntate cu nesiguranţă în mediul de viaţă. Ea poate fi însă şi rezultatul educaţiei primite, nu numai al învăţării prin experienţă. De exemplu, la noi în ţară încă suntem în situaţia în care mulţi tineri sunt învăţaţi, de către părinţii lor în special, că siguranţa locului de muncă este foarte importantă la un job, aceasta chiar în detrimentul unor alţi factori (venit, satisfacţie, evoluţie profesională). Această educaţie corelează evident cu ceea ce au trăit cei mai mulţi dintre părinţi înainte de 1989, când a avea un serviciu stabil era în firea lucrurilor, iar la acesta te adaptai cum puteai, în limitele prescrise de societatea restrictivă de atunci.
4. Autonomie şi independență. Oamenii de acest gen iubesc libertatea, autonomia şi independenţa. Ei suportă greu constrîngerile, regulile şi autoritatea. Sunt persoane cu un indice crescut de nonconformism, ce valorizează la maxim beneficiile libertăţii.
5. Creativitate. Aceste persoane sunt preocupate mult de actul creaţiei: ele vor să creeze produse, servicii, chiar organizaţii. Sunt persoane foarte creative, care valorizează şi vor să-şi valorifice creativitatea.
6. Pură aventură. Ancora aceasta este specifică celor care văd viaţa, inclusiv cariera, ca pe o aventură, în care descoperi, te descoperi, te confrunţi cu obstacole, câştigi sau pierzi, dar niciodată nu stai pe loc.
7. Servicii, dedicare. Persoanele acestea îşi aleg cariere prin care se pot dedica binelui celorlalţi. În termeni psihologici, spunem despre multe dintre ele că şi-au dezvoltat o structură de ”salvatori”, pe care au integrat-o ulterior în domeniul profesional.
8. Integrarea stilului de viaţă. O întâlnim la cei care îşi doresc să păstreze un echilibru între muncă, familie, timp liber şi alte activităţi, astfel încât nici una dintre acestea să nu fie sacrificate în favoarea celeilalte.

Identificarea propriilor ancore ale carierei poate fi o resursă în construirea unei cariere satisfăcătoare. A şti ce valorizăm şi ce ne dorim în domeniul profesional ne ajută să facem alegeri satisfăcătoare pentru propria carieră. Iar marele beneficiu al acestor ancore este că sunt uşor de înţeles, reţinut şi chiar utilizat în practica managementului carierei proprii.

1. Schein, E. H. (1993). Career Anchors – Discovering your real values. London, Pfeiffer & Company.