Ce comportament este aşteptat de la membrii unui grup de terapie


comportament terapie de grupÎn afara grupului:

  • confidenţialitate: nu se furnizează date despre persoanele din grup, nici despre problemele lor, nici alte informaţii care ar putea să conducă la identificarea acestora; membrii grupului pot vorbi cu prietenii şi familia, dacă îşi doresc, despre experienţa proprie;
  • în cazul grupului de terapie (spre deosebire de grupurile de suport), nu se încurajează contactul social cu ceilalţi membri, în afara grupului (e adevărat, acesta nici nu este interzis), pentru că relaţiile constituite pot împiedica sinceritatea în grup.

În grup:

  • se încurajează activismul: autodezvăluirea, adresarea întrebărilor, feed-backul, oferirea susţinerii şi suportului emoţional;
  • autodezvăluirea nu este forţată, fiecare o realizează în ritmul propriu;
  • în grupurile unde se lucrează predominant ”aici şi acum” este stimulată interacţiunea în prezent: împărtăşirea gândurilor, emoţiilor şi impresiilor despre fiecare participant;
  • se stimulează oferirea unui feed-back constructiv: oferit în prezent, fără a jigni, blama, critica, centrat pe ideile şi trăirile afective trezite de comportamentul celorlalţi;
  • nu se încurajează oferirea de sfaturi (deşi nu sunt interzise), pentru că s-a constatat că nu au nici o utilitate, nici pentru sfătuitor, nici pentru destinatarul lor;
  • se încurajează participarea la activităţile de grup minimum 12 şedinţe (o şedinţă de grup are, în medie, 1,5 – 2 ore ) pentru sesizarea beneficiilor şi minimum 6 luni (frecvenţa şedinţelor este săptămânală) pentru realizarea unor schimbări de durată;
  • experienţa de grup poate fi trăită ca fiind neplăcută emoţional, în anumite momente; persoanele din grup este bine să continue să vină la grup în pofida acestor sentimente neplăcute, pentru că e posibil ca tocmai atunci să aibă cele mai mari beneficii.
Bibliografie:
I., Yalom, Tratat de psihoterapie de grup, Ed. Trei, Bucureşti, 2008

Advertisement

Beneficiile psihoterapiei de grup – II


psihoterapia de grup 2Grupul reprezintă un spaţiu extraordinar de învăţare socială. Aici persoanele învaţă diverse modalităţi de relaţionare şi-şi dezvoltă o serie de abilităţi: cum să vină în ajutor, cum să gestioneze conflicte, cum să-şi exprime compasiunea şi empatia, cum să fie asertive, cum să intre în relaţii şi cum să pună limite ferme, iar abilităţile de comunicare, de sprijin, de suport, cooperare, de rezolvare de conflicte pot cunoaşte o dezvoltare semnificativă. De asemenea, în grup persoanele deprind bazele unei relaţionări autentice: autodezvăluirea, comunicarea autentică, empatia, toleranţa, stabilirea graniţelor şi asertivitatea (conform Mitrofan, Iolanda, 1997).

Învăţarea abilităţilor sociale se face prin imitaţie, prin feedback-urile primite, prin intermediul modelelor pe care le reprezintă ceilalţi participanţi la grup, precum şi prin experienţa de viaţă a acestora. În grup ai ocazia să înveţi din experienţele de viaţă semnificative ale membrilor grupului, pentru că aici fiecare participă activ la procesarea a ceea ce s-a întâmplat atât în propria viaţă, cât şi în a celorlalţi.

În terapia de grup devii conştient de cine eşti, de cum contribui la relaţiile tale, la însingurarea ta poate, precum şi ce poţi să faci să ieşi din spirala tiparelor comportamentale blocante.

Grupul reprezintă un cadru util corecţiei experienţelor emoţionale negative (vezi şi articolul „Experienţele emoţionale corective”). Fiecare dintre noi avem în trecutul nostru experienţe neplăcute, blocante. De exemplu, frica de autoritate este o temă comună multor oameni, ea fiind generată de experienţele negative avute cu primele figuri de autoritate, adică cu părinţii. În grup, aceste experienţe pot fi retrăite simbolic prin intermediul altor persoane, acestea ajutându-ne să le repunem în scenă, aici şi acum. Odată reconstruite şi developate în grup, adică într-un mediu securizant, persoana poate învăţa cum să le facă faţă acolo, dar şi în realitate.

Fazele unei experienţe emoţionale corective (conform I. Yalom, 2008) sunt următoarele:

  • Exprimarea unei emoţii puternice (de exemplu, exprimarea furiei faţă de o persoană din grup care îi aminteşte celui cu frică de autoritate de unul dintre părinţii săi);
  • Existenţa unui grup suportiv, cu membri nondefensivi, care să permită şi să conţină exprimarea emoţională;
  • După exprimarea emoţiilor, are loc testarea realităţii: ce s-a întâmplat cu cei faţă de care m-am exprimat emoţional (de multe ori, cei care au parcurs experienţe emoţionale blocante, consideră că s-ar întâmpla ceva dramatic dacă ar exprima ceea ce simt); testând realitatea, persoana descoperă că nimănui nu i s-a întâmplat nimic, nu a murit nimeni, nici o dramă nu s-a produs, deci e absolut în ordine să se exprime emoţional;
  • Recunoaşterea aspectele inadecvate (emoţional şi comportamental) urmează catharsisului emoţional şi testării realităţii: persoana poate conştientiza acum (pentru că emoţional este mai puţin tensionată) ce din exprimarea emoţională şi comportamentală este în conformitate cu realitatea prezentă şi ce vine din trecut;
  • În final, persoana descoperă modalităţi mai adecvate de relaţionare cu ceilalţi.

După o experienţă emoţională corectivă, cel în cauză îşi deblochează schemele rigide de raportare la anumite situaţii. De exemplu, credinţa că ”în faţa autorităţii nu te exprimi”, se poate transforma în ”poţi să te exprimi emoţional faţă de autoritate”. Astfel, schema iniţial rigidă s-a flexibilizat şi persoana a descoperit modalităţi mai eficiente de a fi în contact cu diverse persoane şi situaţii.

În acest articol şi în anteriorul am schiţat doar câteva dintre beneficiile terapiei de grup, beneficii care o fac să fie una dintre formele cele mai eficiente de intervenţie psihologică.

Bibliografie:
  1. Mitrofan, Iolanda, Psihoterapia experienţială, Ed. infomedica, Bucureşti, 1997
  2. I. Yalom, Tratat de psihoterapie de grup, Ed. Trei, Bucureşti, 2008

Beneficiile psihoterapiei de grup – I


psihoterapie de grupEste psihoterapia de grup eficientă? Da, cu siguranţă. Irvin Yalom (2008) considera că rezultatele obţinute prin intermediul terapiei de grup sunt cel puţin la fel de satisfăcătoare ca cele din cadrul terapiei individuale.

Noi, oamenii, ne confruntăm în mare cu aceleaşi probleme: boli, accidente, separări, traume, crize, dificultăţi de diverse tipuri. Chiar şi în grupurile foarte eterogene din punct de vedere al situaţiilor care au condus la solicitarea terapiei, există persoane care au trăit sau se confruntă în prezent cu dificultăţi asemănătoare. Când oamenii descoperă că nu sunt singurii care traversează sau se confruntă cu anumite probleme, apare un sentiment extraordinar de uşurare. Universalitatea problemelor umane este un factor terapeutic în sine ce se manifestă atât de direct doar în cadrul intervenţiilor psihologice de grup. Sigur, şi în context individual, terapeutul poate face afirmaţii despre generalitatea şi universalitatea problemelor, dar impactul emoţional este mult crescut când această afirmaţie aparţine unei persoane care s-a confruntat ea însăşi cu problema respectivă.

Grupul este un cadru în care speranţa în mai bine poate renaşte. Interacţionând cu diverse persoane care se află în puncte diferite de raportare la problematici asemănătoare, optimismul şi speranţa încep să se dezvolte. Iar speranţa, ca şi atitudine optimistă faţă de circumstanţe neprielnice din viaţa nostră, contează enorm pentru depăşirea acestora. Ştiaţi că 60% din efectele medicamentelor se datorează efectului placebo? E un procent mare, prin urmare ne însănătoşim destul de mult prin încredere şi speranţă.

În grup, fiecare client învaţă multe despre funcţionarea psihică, sensul simptomelor, dinamica interpersonală şi de grup. Evident, şi cei care parcurg un proces individual ajung să înţeleagă funcţionarea psihică, însă în grup câmpul de observaţie şi diversitatea experienţelor au o amplitudine crescută.

Grupul este ”singura terapie care oferă clienţilor oportunitatea de a aduce beneficii celorlalţi” (I. Yalom, 2008, p.35). Fiecare membru al grupului primeşte şi oferă atenţie, suport, sprijin, sugestii şi înţelegere. Unele persoane nu ştiu să ofere sau să primescă, alţii nu au avut ocazia în viaţa reală să exprime acestea. Grupul oferă multiple situaţii de-a experimenta şi învăţa altruismul şi de a te bucura de beneficiile acestuia.

O viaţă în care ai ocazia să dăruieşti este simţită ca fiind mai plină de sens, pentru că sensul existenţei corelează şi cu gradul în care ne simţim necesari şi folositori. Deci, terapia de grup are ca efect creşterea sensului existenţei pentru membrii grupului respectiv.

Grupul este ca o familie. Pentru că şi aici, ca şi în grupul familial, există figuri ale autorităţii (terapeuţii), persoane care pot semăna cu fraţii, dezvăluiri profunde, emoţii puternice, sentimente de simpatie/antipatie, ostilitate şi competiţie.

S-a constat că, în grupurile de terapie, fiecare participant îţi developează conflictele familiale timpurii, adică începe să se simtă, să interacţioneze, să dezvolte tipare comportamentale la fel ca în familia de origine. Dacă lucrurile s-ar opri aici, la a reproduce în grup tiparele psihocomportamentale de acasă, acestea ar fi mai degrabă întărite. Dar în grup ele sunt analizate şi provocate constant, cu scopul descoperirii unor modalităţi mai sănătoase de interacţiune cu ceilalţi şi de raportare la realitate. Aşadar, rezolvarea diferendelor generate de diverse persoane din grup nu reprezintă de fapt decât integrarea problemelor din trecut. Prin intermediul grupului, dificultăţilor născute în trecut li se găsesc soluţii, într-o manieră securizantă, în prezentul terapeutic al grupului.

În concluzie, toate beneficiile descrise nu fac decât să ne demonstreze că terapia de grup este cu certitudine una cu un grad crescut de eficienţă.

Bibliografie:
I., Yalom, Tratat de psihoterapie de grup, Ed. Trei, Bucureşti, 2008

Experiențele emoționale corective în cadrul psihoterapiei


suport

Părinte către copil: Taci din gură când vorbesc eu, să nu-ți aud glasul, tu nu știi nimic, mă omori cu zile!

Copilul: simte teamă, furie, tristețe, nedreptate, dar nu spune nimic și se închide într-o carapace.

Peste ani: copilul devent tânăr are dificultăți de exprimare în fața persoanelor cu autoritate, nu poate să-și exprime punctul de vedere pentru că îi e teamă și crede că s-ar putea întâmpla ceva groaznic lui sau celuilalt, conform scenariului trăit în trecut. Deja prezentul lui este virusat de ceea ce s-a întâmplat în trecut.

Noi toți avem în trecutul nostru experiențe emoționale dificile, în care ne-am descurcat greu sau nu prea am făcut-o, gustul rămas după acestea fiind, de cele mai multe ori, o mixtură de furie, tristețe, dezamăgire, umilință, durere. Poate am fost respinși de colegii de joacă, poate am fost ridiculizați de colegii adolescenți, poate ne-am confruntat cu agresivitate fizică din partea persoanelor dragi, poate unii au abuzat de noi…și lista poate continua. O experiență de genul acesta lasă urme în sufletul nostru, mai ales dacă nu e singulară și nu am reușit s-o gestionăm adecvat. Ce înseamnă să gestionăm situațiile? Înseamnă a fi în contact cu trăirile noastre și a le exprima adecvat, mai înseamnă să știm ce și cum să comunicăm astfel încât să nu fim copleșiți emoțional și lezați în demnitatea noastră. Înseamnă să ne descurcăm cu tot ceea ce facem pentru ca imaginea despre noi și lume să nu sufere modificări intens negative.

O experiență emoțională negestionată adecvat influențează negativ capacitatea noastră de-a ne descurca în situații similare. Vom fi, cu alte cuvinte, mai puțin apți să reacționăm adecvat în situații care ne amintesc, prin ceva, de trecutul nostru.

Contrapartea acestor experiențe negative sunt experiențele emoționale corective, specifice contextului psihoterapeutic. Ele constau în experimentarea de către client, într-un mediu securizant, a unor situații emoționale pe care nu le-a putut gestiona în trecut.

Caracteristicile experiențelor emoționale corective, în context terapeutic, sunt:

– clientul exprimă un afect negativ puternic (de exemplu furie, durere) într-o situație care îi amintește de cea din trecut

– experiența exprimării este nouă pentru client (în trecut fiind blocată)

– grupul sau terapeutul sunt suportivi

– persoana testează realitatea: înțelege că exprimarea de sine nu este urmată de o catastrofă

– clientul înțelege ce l-a împiedicat în trecut să evite exprimarea afectivă și poate face separarea între ceea ce a fost și situațiile din prezent

– clientul devine mai liber în interacțiunea cu ceilalți și dobândește capacitatea să se exprime și în contexte emoționale asemănătoare celor din trecutul său

– clientul devine mai adecvat interpersonal.

Experiențele emoționale corective contribuie așadar la schimbarea personală pentru că infirmă credințele construite în trecut.