Secretele de familie cumulează toate lucrurile nespuse și ascunse față de anumiți membri ai familiei, de obicei cei mai tineri. Aceștia sunt ținuți deoparte, ca modalitate protectivă, de informațiile secretului.

Unele secrete sunt sănătoase și legitime, de exemplu viața sexuală a părinților este ținută secretă față de copil. El simte că există un secret dar, pentru că acesta îi face pe părinții săi fericiți, nu va fi influențat negativ (în virtutea faptului că nu este preocupat de acesta).

Alte secrete, cele care se referă la lucruri considerate rușinoase, imorale sau foarte dureroase – adopția, fecundarea in vitro, copilul rezultat dintr-o aventură extraconjugală, boala psihică, alcoolismul, dependențele, suicidul, morțile copiilor sau ale tinerilor, morțile bruște – au efecte negative asupra unor membri din familie, atât în prezent, cât și în generațiile ulterioare.

Secretul are un impact cu atât mai mare, cu cât investiția emoțională legată de aspectele ascunse este mai mare.

Copiii intră sub sfera de influență a unui secret când observă la părinții lor comportamente stranii, inadecvate, fraze ciudate legate de anumite evenimente sau subiecte. Atunci aceștia încep să se întrebe, să găsească explicații pentru ceea ce nu este comunicat, pentru ceva despre care nu se vorbește, dar se transmit totuși informații, nonverbal, paraverbal și chiar și verbal, indirect și deformat. Informațiile ”scăpate” despre secret nu eludează conținutul acestuia, dar transmit că ceva nu este în regulă, că este dureros, de neexprimat, tabu. Confruntați cu golul informațional, copiii încep să fantazeze asupra acestor aspecte, spunându-și, în virtutea viziunii lor egocentrice: ”E posibil să fie vina mea. Am făcut o prostie” sau ”E ceva în neregulă cu mine”. Copilul începe apoi, încet, încet, să aibă din ce în ce mai multe îndoieli și din ce în ce mai generalizate: se va îndoi de sine, de ceea ce aude, de ceea ce vede, de ceea ce gândește și de ceea ce înțelege. Aceste îndoieli creează o tensiune psihică foarte mare conducând la diverse tulburări.

Secretele de familie nu declanșează anumite simptome, ele agravează toate simptomele. Dacă un copil nu are încredere în sine, atunci când se confruntă cu un secret, își va amplifica neîncrederea, dobândind un comportament dominat de eșec. Când un tânăr are deja o structură dependentă, el poate, de asemenea, să devină toxicodependent.

Cum ieșim de sub influența secretului? Dacă bănuim că problemele nostre ar putea să aibă legătură cu un secret, al părinților noștri sau transgenerațional, primul pas ar fi să punem întrebări: cu precauție, căci zona secretului poate fi una foarte sensibilă. Nu este atât de important să aflăm adevărul, de dragul de a-l cunoaște, ci pentru a înțelege realitatea și atitudinile noastre față de aspecte diverse ale vieții pornind de la un fundament corect.

 Bibliografie:

Patrice Van Eersel, Catherine Maillard, Mă dor stramoşii. Psihogenealogia sau cum să ne schimbăm viitorul, cunoscându-ne trecutul, Editura Philobia, Bucureşti, 2011