Indiferent de ce fel de tată e și indiferent de tipul de relație pe care îl stabilește cu fiul lui, un tată este pentru acesta:
- bărbatul fără de care el nu ar fi fost conceput;
- primul model de bărbat: de la el învață, mai bine sau mai rău, ce înseamnă un bărbat și cum este să fii bărbat.
Dacă tatăl este prezent fizic și psihic în familie, atunci el poate fi pentru fiul lui și:
- bărbatul care-l poate ajuta să se separe de mamă (mamele au tendința de-a fuziona cu propriii copii și de aceea un tată prezent poate să o sprijine pe mamă pentru a se deschide și spre alte roluri ale ei, în afara celui de mamă, copilul primind astfel libertatea de care are nevoie pentru a se deschide spre exterior);
- bărbatul care o ajută pe mamă să fie disponibilă emoțional (o mamă insecurizată emoțional și frustrată sexual nu poate fi cu adevărat disponibilă pentru copilul ei; ea va încerca să-și satisfacă nevoile emoționale prin relația cu copiii ei).
Dacă tatăl are o relație pozitivă cu fiul lui, atunci acesta poate fi și: bărbatul care-i dă încredere în sine, care îi dezvoltă curiozitatea față de lume, care-l susține să fie responsabil și independent.
Dacă tatăl are o imagine pozitivă despre sine și o relație bună cu fiul lui, atunci el poate transmite acestuia principiile universal-masculine: curajul, responsabilitatea, inițiativa, creativitatea, puterea.
Tipul de relație pe care tatăl o dezvoltă cu fiul lui depinde de el (de felul lui de-a fi, de implicarea în familie și educația copiilor), dar și de mama copilului. Mama este cea care îl poate conecta pe tată cu fiul său. Iar dacă ea nu-și dorește aceasta – conștient sau inconștient – datorită resentimentelor cumulate față de partener sau modelului parental învățat de acasă, are toate mijloacele pentru a-l ține deoparte de fiul său: devalorizare în fața copiilor, critică directă, îndepărtare de la creșterea și educația copiilor sub masca solicitudinii (”de copii mă ocup eu, tu ai alte trebuiri”; ”lasă că mă descurc singură” etc.).
Pentru că tatăl este așa important pentru fiul lui, dacă fiul nu poate să-l accepte așa cum e, se va simți întotdeauna incomplet ca bărbat.