Forţa eului este un concept care reflectă capacitatea de adaptare a individului. Psihanaliza definea forţa eului ca disponibilitate psihică a persoanei: cu cât este mai crescută, cu atât persoana se adaptează mai bine realităţii.

Într-un chestionar de personalitate (Cattell) forţa eului este legată de controlul emoţional, adică stabilitate/instabilitate emoţională.

Persoanele cu un eu puternic au următoarele caracteristici:

• toleranţă crescută la frustrare
• bun autocontrol al impulsurilor
• flexibilitate cognitivă
• gândire realistă
• capacitate crescută de-a rezista la stres
• nu utilizează excesiv mecanisme de apărare
• lipsa anxietăţii prelungite şi a depresiei
• stabilitate emoţională
• constanţă în atitudini şi interese
• calm
• neimplicare în conflicte inutile
• responsabilitate.

Persoanele cu un eu slab se caracterizează prin:

• slabă toleranţă la frustrare
• autocontrol scăzut
• rigiditate cognitivă
• capacitate scăzută de-a rezista la factori stresori
• utilizarea excesivă a mecanismelor de apărare
• gândire nerealistă
• înclinaţie excesivă spre autoînvinovăţire
• instabilitate emoţională
• atitudini şi interese fluctuante
• fuga de responsabilitate
• deschidere către conflicte.

Conceptul de forţă a Eului poate fi implicat în evaluarea diverselor arii ale personalităţii precum şi în măsurarea eficienţei unei intervenţii psihoterapeutice. La finalul unei terapii reuşite, persoana are o forţă a eului crescută comparativ cu momentul începutului terapiei.

Bibliografie:

Laing, R. D. (1969) Self and Others, 2^nd ed., Penguin Books

Minulescu, M. (1966) Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică, Garell Publ. House, Bucureşti