Hiperactivitatea cu deficit de atenţie (ADHD) este o tulburare caracterizată printr-un nivel de dezvoltare necorespunzător vârstei în ceea ce privește atenţia (capacitatea de concentrare, distractibilitate), activitatea motorie şi impulsivitatea. Persoanele cu acest tip de tulburare prezintă, în general, o perturbare în fiecare din aceste arii, dar în grade diferite. Simptomele se accentuează de obicei în situaţii care cer o atenţie susţinută.

În clasă neatenţia şi impulsivitatea conduc la inconsecvenţă în îndeplinirea sarcinilor şi la dificultăţi în organizarea şi efectuarea corectă a activităţii. Activitatea este de obicei dezordonată şi efectuată neglijent şi impulsiv. Hiperactivitatea conduce la dificultăţi în a rămâne aşezat, ridicatul excesiv în picioare, alergatul prin clasă, neastâmpăr, manipularea obiectelor etc.

Acasă neatenţia se poate manifesta prin dificultatea de-a răspunde solicitărilor şi prin treceri frecvente de la o activitate la alta. Impulsivitatea se exprimă prin întreruperea sau deranjarea celorlalţi membri ai familiei şi printr-un comportament neatent, înclinat spre accidente. Hiperactivitatea determină nelinişte psihomotorie şi activităţi excesiv de zgomotoase.

Cu egalii, această tulburare determină următoarele comportamente: incapacitatea de a urma regulile jocurilor structurate, incapacitatea de a-şi aştepta rândul în jocuri, angajarea în activităţi potenţial periculoase, dificultatea de de-şi regla comportamentul în conformitate cerinţele jocurilor.

1. Diagnostic. Pentru ca diagnosticul de ADHD să fie îndeplinit este nevoie ca:

• Să existe o perioadă de cel puţin 6 luni în timpul căreia să fie prezente cel puţin opt din următoarele manifestări :
  1. nelinişte motorie sau psiho-motorie
  2. dificultate de a rămâne aşezat
  3. distractibilitate crescută
  4. dificultăţi de a-şi aştepta rândul la jocuri sau manifestări
  5. impulsivitate în comunicare
  6. frecvent, nefinalizarea activităţilor
  7. dificultăţi de concentrare a atenţiei
  8. treceri de la o activitate la alta
  9. dificultatea de a se juca liniştit
  10. vorbitul excesiv
  11. întreruperea altora din jocuri sau activităţi
  12. neatenţie în comunicare
  13. pierderea lucrurilor
  14. angajarea în activităţi periculoase

• manifestările să apară cu o intensitate și o frecvență crescută comparativ cu copiii de aceeaşi vârstă;
• manifestările să fi fost prezente înainte de vârsta de 7 ani;
• manifestările să apară în cel puțin două domenii de activitate ale copilului (acasă, școală, parc, petrecerile cu alți copii, afterschool etc.);
• manifestările să-i producă copilului o afectare semnificativă a funcționării sociale şi şcolare (relații cu cei de-o vârstă, progrese la școală, relații în familie).

ADHD este o tulburare pentru care diagnosticul se realizează doar pe baza comportamentelor observate, pentru că nu există teste de laborator sau imagistică cerebrală care să o certifice.

O perioadă de timp ADHD cred că a fost supradiagnosticat. Educatorii, părinţii chiar începuseră să ”caute” excesiv simptome de ADHD, deşi de multe ori era vorba doar de particularităţi de vârstă, caracteristici temperamentale, efectul unei alimentaţii foarte bogate în glucide sau un rezultat al agitaţiei resimţite în propria familie.  În prezent pare că această tulburare nu mai este atât de mult în centrul atenţiei celor care se ocupă de copii şi, în aceste condiţii, numărul celor diagnosticaţi e mai probabil să fie mai realist.