Atunci când sunt probleme în conceperea unui copil este util să se realizeze și o analiză a arborelui genealogic de-a lungul a două, trei sau chiar patru generații.

Ne putem gîndi la o rezistență psihică inconștientă față de parentalitate dacă găsim în arborele genealogic al unei persoane:

• mame-fete
• copii ilegitimi
• copii concepuți fără să fie doriți
• copii născuți în urma unor violuri
• copii nerecunoscuți sau chiar abandonați
• existența secretelor legate de propria origine
• mame care au murit în timpul perioadei de sarcină sau la un interval scurt după ce au conceput copilul
• existența procesului de parentificare în propria existență. Parentificarea este un proces care îl conduce pe copil sau adolescent să-și asume responsabilități mult prea mari pentru vârsta și pentru nivelul lui de maturitate – el face eforturi pentru a asigura binele părinților și al fraților/surorilor. Odată ajuns adult, el va respinge rolul de părinte din mai multe motive mai mult sau mai puțin conștientizate: nevoia de a-și recupera și trăi propria copilărie, saturație fizică și psihică acumulată în jurul ideii de copil, percepție deformată asupra rolului de părinte.
• familia de origine abuzivă
• un sentiment de insecuritate asociat cu copilăria.

 Pentru a ne elibera de influențele evenimentelor din arborele genealogic este important mai întâi să le cunoaștem, apoi să le recunoaștem locul în sistemul familial pentru a ne putea separa pe noi, ca indivizi, de ceea ce nu ne aparține.