Totul e perfect așa cum e?


puzzleDa, toate comportamentele, toate gândurile, trăirile emoționale, convingerile, idealurile, valorile, nevoile specifice oricărui individ uman sunt perfecte. În sensul că se potrivesc perfect, ca niște piese de puzzle, cu configurația personală a celui în cauză.

Sigur, totul este perfect și perfectibil totodată. Dacă înțeleg mai mult, dacă învăț lucruri noi, dacă experimentez situații interesante, voi evolua și pot fi mai bun, adică perfect în noul context personal.

De asemenea, din alte perspective, perfectul meu poate fi complet imperfect. De aceea e bine să fim deschiși și la perspectivele altora, pentru a deveni mai perfecți.

În concluzie,

Eu sunt perfect pentru mine

Tu ești perfect pentru tine

Eu pot fi imperfect din punctul tău de vedere

Tu poți fi imperfect din punctul meu de vedere

Dar, noi putem comunica

Pentru a ne perfecta amândoi!

Advertisement

STOP maratonului



stop maratonului
Nemulțumirea față de ceea ce ne oferă prezentul pleacă de la ideea că ar fi mai bine dacă…(și aici lucrurile pot să fie foarte diverse: dacă aș avea bani mai mulți, dacă aș avea alt serviciu, dacă aș putea să merg mai des în vacanțe, dacă partenerul ar fi mai prezent, dacă aș putea avea copii, dacă aș fi mai ajutat etc). Și dacă ceea ce există este pur și simplu perfect, adică nu are sub nici o formă nevoie de îmbunătățiri? V-ați gândit vreodată că poate rostul vieții este acela de a experimenta cât mai multe situații? Diverse evenimente, relații, trăiri? Și atunci, alergând în direcția care credem noi că e cea mai bună, pierdem însăși savoarea vieții: trăirea, experimentarea. Vă propun să ne oprim puțin din maraton și să gustăm momentul prezent, așa cum se prezintă el: cu bune și cu rele.