Conectarea cu ”pozitivul”


conectare pozitivÎn evoluţia noastră ca specie, emoţiile negative au avut o contribuţie valoroasă pentru că ne-au semnalizat constant pericolele de care să ne ferim. Pentru că importanţa lor pentru supravieţuirea speciei a fost de o asemenea importanţă, noi, oamenii, avem construită genetic o tendinţă de a fixa mai puternic şi de păstra pentru mai mult timp trăirile afective negative şi experienţele aferente lor, precum şi ideile şi gândurile cu această coloratură.

Pentru a contracara tendinţa înnăscută spre negativ, putem să ne dezvoltăm însă receptivitatea pentru pozitiv – gânduri, emoţii, evenimente fericite. Nu trebuie să se înţeleagă prin aceasta că vom deforma realitatea, ci doar că vom face ”ochi” şi pentru ceea ce denumim prin cuvântul ”pozitiv”, care oricum există, pentru că în realitate pozitivul şi negativul, pentru noi, coexistă dintotdeauna.

Există cu siguranţă diferenţe între oameni în privinţa receptivităţii pentru nuanţele de plus sau minus ale faptelor şi evenimentelor, dar, per ansamblu, cei mai mulţi dintre semenii noştri sunt mai sensibili către emoţii negative, datorită în primul rând condiţionării genetice de care aminteam.

Pentru a ne dezvolta receptivitatea spre pozitiv există o serie de modalităţi, exerciţii chiar ce se adresează fie laturii emoţionale, fie intelectului, fie chiar corpului nostru. Voi enumera în continuare câteva dintre acestea pe care le puteţi integra în viaţa dumneavostră dacă veţi decide că aveţi nevoie de o infuzie de optimism:

  1. Exerciţiul recunoştinţei: a ne exprima zilnic recunoştinţa şi mulţumirea pentru ceea ce e valoros, frumos, pozitiv, constructiv în viaţa noastră reprezintă o modalitate foarte simplă, dar şi foarte eficientă de a ne modifica tonusul enoţional. Recunoştinţa poate fi exprimată pentru aspecte mai obişnuite sau mai speciale ale vieţii pe care o trăim. De exemplu, putem mulţumi pentru somnul odihnitor, pentru o dimineaţă însorită, pentru o decizie corectă, pentru o vacanţă minunată, pentru înţelepciunea de care am dat dovadă într-o situaţie, pentru claritatea gândirii etc.
  2. Conectarea cu propriile sentimente. O modalitate de-a întrerupe iureşul gândurilor negative este aceea de a ne racorda cu emoţiile, trăirile ce stau la baza lor. A fi în contact cu adevăratele emoţii conduce la o stare de centrare care elimină agitaţia mentală iar gândurile care vor continua să ruleze în mintea noastră vor fi adecvate situaţiei şi se vor constitui în cauze pentru acţiuni consistente din punct de vedere emoţional.
  3. Conştientizarea tendinţei spre lamentare. Lamentările perpetue nu fac decât să întreţină artificial o dispoziţie pesimistă, ele neconducând la soluţii pentru problemele invocate.
  4. Rememorarea constantă a ceea ce facem bine, a calităţilor noastre.
  5. Exerciţiul plenitudinii: putem alege un element ”al zilei”, pe care să ne concentrăm şi faţă de care să ne exprimăm recunoştinţa. Elementul ar putea fi apa, sau soarele, sau aerul, sau cerul, sau magazinele, sau pământul etc. De cîte ori intrăm în contact cu acel element, ne vom concentra asupra beneficiilor acestuia şi le vom exprima mental.
  6. Meditaţia. Practicată constant, această metodă scade anxietatea, creşte stabilitatea emoţională şi rezistenţa la stres şi îmbunăteşte dispoziţia emoţională. Evident, meditaţia are mult mai multe avntaje, ceea ce am enumerat mai sus are relevanţa în contextul temei articolului de faţă.

O tehnică interesantă de meditaţie este aşa numită tehnică a pauzei: pe parcursul zilei ne oprim de câteva ori şi ”existăm”, devenind conştienţi de momentul prezent, de faptul că suntem, ne extragem din gândurile noastre, ne observăm respiraţia, poziţia corpului, relaţia noastră cu mediul. De cele mai multe ori noi nu ne dăm seama că suntem foarte mult în mintea noastră. Tehnica pauzei ne permite un repaos de la vârtejul mental pentru a ne introduce în existenţă: să fim doar, aici şi acum.

  1. Obiceiurile alimentare sănătoase creează un echilibru al substanţelor în organism ce conduce la o stabilitate emoţională, dar şi o bună dispoziţie de fundal. Printre obiceiurile sănătoase pentru alimentaţia noastră enumerăm: consumul de hrană neprocesată, renunţarea la excesul de zahăr şi carbohidraţi, hidratarea optimă.
  2. Practicarea sportului: sportul reduce anxietatea şi depresia, contribuie la descărcarea tensiunilor emoţionale şi la îmbunătăţirea dispoziţiei emoţionale.
  3. Somnul suficient: a ne duce la culcare înainte de ora 10 şi a dormi suficient constituie premise pentru un sistem nervos echilibrat, cu consecinţele de rigoare pozitive pentru activitatea psihică.
Bibliografie:
Marci Schimoff, Carol Kline, Fericit fără motiv, Ed. Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2013
Advertisement

Emoţiile negative – când apar şi cum se descarcă


emotiiEmoţiile reprezintă un fel de ”senzor” psihosomatic cu rol fundamental în adaptarea noastră. Cele negative sunt asociate cu situaţii în care ne confruntăm cu dificultăţi, în care nevoile noastre sunt puse la încercare, în care suntem frustraţi sau în pericol din punct de vedere fizic sau psihic.

Emoţiile au un caracter general-uman, se nasc în contexte particulare şi sunt asociate cu expresii corporale diferite. De asemenea, ele scad în intensitate, adică se descarcă prin modalităţi specifice.

Voi prezenta în continuare, sintetic, câteva dintre emoţiile negative împreună cu caracteristicile situaţiilor în care apar, comportamentele pe care le au asociate şi felul în care le putem descărca. Pentru că e important să ne diferenţiem emoţiile, să conştientizăm ce le declanşează şi cum să le gestionăm în diverse contexte.

Tipuri de emoţii Când apare emoţia Cum se simte emoţia în corp/ cum se vede de către un observator Comportamente asociate emoţiei Descărcarea emoţiei
Mânia/furia În situaţii în care există pericolul lezării fizice sau psihice, deci în situaţii percepute ca ameninţătoare. Mânia poate escalada în furie. Tensiune musculară la nivelul maxilarului şi umerilor/maxilar încleştat, gât înroşit. Ţipat, ceartă, luptă. Ţipat, lovit.
Frică/anxietate/teroare În situaţii de pericol sau de posibilă rănire; frica este stimulată de ceva exterior, pe când anxietatea de aspecte interne. Teroarea este forma extremă a fricii şi apare în situaţii în care viaţa ne este pusă în pericol. Puls crescut, tremurat/tremor, paloare, ochii măriţi cu sprâncenele ridicate. Fugă, tremor. Tremurat, ţipat, urlat.
Tristeţe, suferinţă În situaţii de pierdere sau de schimbare. În terapia traumei, apariţia suferinţei este un semn benefic, al acceptării faptului că experienţa aparţine trecutului. Ochi umezi, senzaţie de nod în gât/ochi înroşiţi, lacrimi curgând. Ochi înlăcrimaţi, plâns,facies lăsat. Plâns.
Ruşine În situaţii în care îi dezamăgim pe alţii sau pe noi înşine. Temperatură crescută, în special la nivelul feţei/înroşire. Evitarea privirii. Comunicare cu o persoană care ne acceptă aşa cum suntem; contactul cald, empatic cu o altă fiinţă umană.

În afara modalităţilor specifice de descărcare a emoţiilor, comunicarea autentică cu o persoană conţinătoare poate fi de un real folos pentru orice tip de emoţie. Nu întâmplător, atunci când suntem cuprinşi de emoţii negative, căutăm să vorbim cu cei care ne înţeleg cel mai bine.

Bibliografie:
Rothschild, B., Corpul îşi aminteşte, Editura Herald, Bucureşti, 2013

 

 

Când crezi că nu mai simți nimic


emoții in sirFață de cineva până nu demult drag (soț, soție, iubit, iubită, prieten, mamă, tată etc.), e nevoie să arunci o privire la emoțiile strânse în sufletul tău!

Când spun emoții mă refer la totalitatea trăirilor afective, adică la toate produsele proceselor noastre afective. Deși putem categorisi trăirile afective în cinci mari categorii: afecte, dispoziții afective, emoții, sentimente, pasiuni, emoția poate fi considerată un fel de unitate fundamentală afectivă. Și aceasta pentru că ea le străbate pe toate și în jurul ei se cristalizează toate celelalte. Afectele pot fi considerate emoții foarte intense, care reclamă o descărcare comportamentală imediată și reținerea lor se face cu costuri energetice mari. Dispozițiile afective reprezintă starea noastră emoțională de fundal, un fel de emoție diluată și greu perceptibilă. Sentimentele se nasc prin cristalizarea mai multor emoții create de către aceeași persoană, iar pasiunile sunt trăiri afective foarte intense, născute din și generatoare de emoții.

Emoțiile noastre sunt foarte variate – mânia, tristețea, bucuria, surpriza, disprețul, vinovăția, mulțumirea, mirarea, remușcarea etc. – și ne referim la ele ca fiind vitalizante, tonice, pozitive sau devitalizante, negative, pornind de la relația stabilită între ceva din exterior, generic denumit obiect de satisfacere a nevoii și o nevoie sau o dorință din interiorul nostru. Cînd relația este pozitivă, de satisfacere a nevoii, avem trăiri emoționale pozitive, altfel, pentru nevoile nostre frustrate, apar emoțiile negative.

Emoțiile pozitive sunt mai instabile, mai fluctuante, pe când emoțiile negative ne părăsesc mai greu. Acest aspect poate fi susținut printr-un argument adus din sfera psihopatologiei: există tulburări afective unipolare și tulburări afective bipolare, dar numai trăirile afective negative dau naștere tulburărilor unipolare, în timp ce cele pozitive, când se constituie în tulburări, se acompaniază întotdeauna de cele negative. E ca și cum mania (polul pozitiv exacerbat patologic) nu poate supraviețui fără depresie (polul negativ), pe când depresia are suficientă stabilitate încât să dea naștere singură unei tulburări.

Când emoțiile negative nu sunt exprimate, ele, în virtutea stabilității proprii, nu se evaporă, nu se șterg, poate doar nu mai suntem conștienți de ele. Rămân în sufletul nostru, mai separate sau mai amestecate și se așează ca niște straturi, obturând trăirile afective pozitive, mai fragile, mai instabile. Accesul la cele pozitive se poate realiza din nou dacă lăsăm spațiu de exprimare celor negative.

Dacă simți că în sufletul tău s-au acumulat multe trăiri emoționale negative și nu le poți comunica persoanelor sau doar persoanei față de care s-au structurat, poți realiza un ”coș al emoțiilor negative”, un recipient fizic în care să pui diverse obiecte cu valoare de simbol pentru trăirile neexprimate, modelaje sau desene sau să scrii bilețele pentru trăirile identificate la o radiografie atentă a sufletului tău. Cu conținutul coșului poți face ce dorești, îți aparține, poți renunța la ceea ce ai exprimat, poți transforma emoțiile conștientizate în alte emoții sau le poți păstra pentru a-ți reaminti ce ai simțit față de persoana X sau Y. Când simți că nu mai ai ce pune în coș și a apărut o emoție ca de ușurare a sufletului, e semn că o mare parte din trăirile neexprimate și-au găsit forma de expresie. Apoi, uită-te cu atenție prin cotloanele sufletului și, mai mult ca sigur, vor apărea și emoțiile pozitive, poate un pic prăfuite sau anchilozate, dar totuși vii. Cred că acest tip de curățenie, primenire sufletească îmi vine să zic, ar fi nevoie să-l realizăm periodic, altfel riscăm să nu mai știm ce simțim, să părem fără rezonanță emoțională sau fixați în polul emoțional negativ.

Deci, dacă ai senzația că nu mai simți nimic față de cineva până nu demult drag, fă puțină curățenie în sufletul tău. S-ar putea să ai niște surprize la final!