Comunicarea eficientă cu copiii acasă și la școală, Adele Faber și Elaine Mazlish


comunicarea eficienta cu copiiiAutoarele, Adele Faber și Elaine Mazlish, specialiste în comunicare și educația copiilor, au scris o carte în care sunt descrise și exemplificate modalități eficiente de comunicare, atât în familie, cât și la școală. Limbajul este foarte accesibil, iar exemplele ilustrative pentru strategiile de comunicare sunt foarte variate și sugestive.

Uneori, noi, adulții, știm cum ar trebui rezolvate corect anumite situații problematice din relația cu copiii, dar avem dificultăți în a pune în cuvintele cele mai adecvate soluțiile teoretice. Cartea aceasta ”pune în cuvinte” și exemplifică, pentru diverse situații dificile, soluții neeficiente (din punctul de vedere al scopului educației) și soluții eficiente. Pentru a vă convinge dau, în continuare, un extras din carte:

 ”În loc să negi sentimentele copilului (elevului)

E: Ce povestire tâmpită!

P: Ba, deloc. E foarte interesantă.

E: Nu pot să sufăr să citesc.

P: Dar nu-i adevărat. Citești foarte bine.

E: Are prea multe cuvinte.

P: Nu te mai prosti. Toate cuvintele sunt ușoare.

E: E prea greu.

P: Nici măcar nu vrei să încerci. Asta fiindcă ești leneș.

Tradu sentimentele în cuvinte

E: Ce povestire tâmpită!

P: Înseamnă că nu-ți place ceva din aceasta.

E: E plictisitoare. Cui îi pasă de Betsy Ross?

P: O, deci nu te interesează personajul.

E: Nu. Dar mi-a plăcut ultima povestire pe care am citit-o – cea cu un cal și cu un cățel.

P: Am impresia că preferi cărțile despre animale.

E: Daa… Așa cred și eu. După ce o termin pe aceasta, o să-mi mai iau o carte despre câini.

P: Te ajut eu să găsești o carte frumoasă, atunci când o să mergem data viitoare la bibliotecă.”

Sper că v-am convins că merită citită!

Advertisement

Haideți să fim niște oglinzi corecte pentru copiii noștri!


ochi

Cum ar putea părinții să-și ajute copiii să aibă niște imagini corecte despre ei înșiși?

Răspuns: Oglindindu-i corect.

Adică:

  • Dacă copilul face ceva demn de laudă, recomandat este să-l lăudăm, accentuând realizarea și efortul depus pentru aceasta.
  • A  face generalizări despre personalitatea copilului pornind de la fapte concrete,  bune sau rele, reprezintă o modaliate de a-i reflecta deformat imaginea, căci exagerăm. Cineva care strică o jucărie poate foarte bine să nu fie prost, iar cineva care spune o vorbă urâtă poate să nu fie rău.
  •  Etichetele despre propria persoană este cel mai bine să fie atașate de către copil și el poate să facă asta dacă reflectăm corect realitatea lui.  Dacă un copil rezolvă bine o problemă, putem să-i spunem: Bravo, te-ai străduit și ai rezolvat bine această problemă! Sunt mândru de tine!  Și el va înțelege că este un copil valoros, căci părinții lui sunt mândri de el. Dacă îi spunem însă: Ești extraordinar, un băiat super deștept, el s-ar putea să-și amintească momentele cînd nu a fost așa, pe de o parte și, pe de altă parte, să-i fie teamă să nu dezamăgească așteptările mari care derivă din aceste etichete.
  • Cînd copiii greșesc, critica pe care le-a adresăm nu-i ajută prea mult, nici la rezolvarea problemei, nici la construirea unei imagini de sine corecte. Mai bine i-am ajuta să rezolve problema și ar înțelege, realist vorbind, că toți greșim, că toți putem fi iertați și că, de foarte multe ori, cele mai multe probleme au soluții.